Radu COSASU Secretariatul nostru de redactie nu se va supara, sper, daca ii voi atrage atentia ca s-a dovedit usuratic cind, in urma cu doua saptamini, pentru a-si prezenta scuzele cuvenite in fata unei erori de corectura, a gasit linistitoarea formula conform careia cititorii isi vor fi dat seama, singuri, ca o scrisoare de amor era datata 1932 si nu 1992, cum aparuse. Eroarea aceea mi se paruse nu numai benigna, ci chiar inspirata; simplu cititor al revistei noastre, cum sint totdeauna vinerea, scrisoarea lui Nicu din Tms. catre Norica din Vaslui o parcursesem in doi peri, cu crescinda incintare: erau suficiente amanunte - filmele citate, de pilda - ca sa-mi dau seama ca nu sintem la 1992, dar atmosfera si nivelul sentimental, "eternitatea" epistolei catre o iubita nu ma faceau sa ma cred in urma cu 60 de ani. De ce numai Shakespeare ar fi contemporanul nostru si Ghita Popindau, nu? O intimplare cu sensul la urma - cum ar zice, rece, Al. George - m-a adus a doua zi dupa aparitia acelei precizari a "Dilemei" din pag. 12 in fata unui text dintr-un cu totul alt registru al ideilor gingase, mai mult decit gingase, direct dramatice, care mi-au dat acelasi sentiment de nemiscare a vremurilor ca o banala "lettre d'amour" de la '932. Iata-l - insotindu-l cu pacatoasa placere de a-l transcrie fara a-i da imediat numele autorului, cartea in care a aparut, anul cind a fost scris, lasind curata si intreaga vibratia continuitatii, cu obligatoriul ei sarcasm: "Ma cuprinde uneori un fel de sila de viata. In ultimul timp parca tot mai des. O indiferenta si o oboseala fara motive aparente. In realitate imi dau seama ca e un dezgust de toate cele ce se petrec, o imposibilitate de acomodare si de urmarire a vertiginoaselor transformari. Poate nici o generatie n-a trecut prin mai multe si mai radicale evenimente exterioare si interioare. De azi pe miine se rastoarna toate: valor