Nae BADULESCU Ce ramine, in practica, din principiul separatiei puterilor in stat, unul dintre fundamentele democratiilor actuale? Nu mai mult decit ideea mentinerii unui echilibru intre aceste puteri, in scopul evitarii posibilelor alunecari spre regimuri autoritare sau totalitare. Un echilibru mai mult sau mai putin stabil, in functie de sistemul politic democratic in cauza. Analiza oricaruia dintre aceste sisteme nu poate face abstractie de responsabilitatile si prerogativele care revin, prin constitutie, sefului statului respectiv. Si daca in privinta monarhiilor constitutionale atributiile suveranului pot fi definite prin formula, oarecum simplista si simplificatoare "regele domneste, dar nu guverneaza", in cazul democratiilor republicane din zilele noastre lucrurile sint ceva mai complicate. Din SUA pina in America Latina, din Europa de Vest pina in cea de Est, sistemele politice democratice republicane realizeaza un adevarat mozaic. Fiecare dintre ele cu particularitatile, tarele si avantajele sale. Unde se incadreaza, in ansamblul acestui mozaic, Romania postdecembrista? Nu voi incerca sa dau un raspuns transant acestei chestiuni, in parte si din cauza ambiguitatii prin care se remarca Constitutia adoptata in 1991 in ceea ce priveste rolul presedintelui tarii. Astfel, conform articolului 80 din legea fundamentala a Romaniei, "seful statului vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice". O formulare care da posibilitatea oricaror interpretari, deoarece atit Parlamentul, cit si Justitia sint definite, de catre aceeasi Constitutie, drept "autoritati". Sa ne reamintim de interventia de la Satu Mare a fostului presedinte Ion Iliescu cu privire la retrocedarea caselor nationalizate. O adevarata supervizare a celei de a treia puteri din stat, care a dovedit, in epoca respectiva, cit de putin se tine seama in Romania de pr