Odata cu apropierea sfirsitului de an si a traditionalelor anchete care vor desemna pe cei mai buni sportivi romani ai anului 1997, citeva nume sar in ochi. Printre ele (si nu in cele din urma), cel al jucatoarei de tenis Irina Spirlea, una dintre cele mai proeminente figuri sportive ale Romaniei in momentul de fata. Fara a ne lasa influentati de ultimul rezultat al tenismanei noastre in puternicul turneu "Advanta Championship", din Statele Unite, unde a ajuns pina in semifinale, trebuie sa constatam ca prestatiile sale sint dintre cele mai constante si intelegem prin aceasta constante la nivel inalt. 1997 a fost, fara indoiala, anul cel mai bun al Irinei de pina acum. Un sezon cu doua borne mari: semifinala de la US Open (la citiva milimetri de finala) si intrarea in topul primelor zece jucatoare ale lumii, acolo unde acum Irina este o prezenta deja familiara. Mai mult decit atit, imbucurator este faptul ca Spirlea joaca de la egal la egal cu toate marile tenismane din circuitul profesionist si ca este prezenta intotdeauna in fazele superioare ale turneelor la care participa. Elocvent este si faptul ca in ultima perioada ea a inregistrat trei victorii consecutive in fata celebrei Monica Seles, ceea ce inseamna ca in privinta valorii si competitivitatii sale nu mai exista semne de intrebare. Specialistii tenisului mondial au vazut in ea o a doua Steffi Graf a acestui deceniu, nu numai datorita asemanarilor frapante de ordin tehnic din jocul celor doua sportive, ci si pentru ambitia si combativitatea de care da dovada romanca de fiecare data cind intra pe teren. La 23 de ani, Spirlea are inca destul timp in fata pentru a-si atinge visul cu ochii: un titlu de Mare Slem si un loc intre primele trei jucatoare ale lumii. Din pacate, tocmai aici, acasa, unde ar trebui tratata la adevarata sa valoare, Irina este privita cu suspiciune. Atitudine mostenita inca de pe vremea f