Alex. Leo SERBAN
Camera filmeaza un jandarm care se-mbraca in rapait cazon de tobe: isi pune jacheta, isi leaga cravata la git, isi prinde la piept decoratia, isi stringe centura... Brusc, tobele se preschimba-n viori languroase - "jandarmul" isi da cu ruj pe buze, isi aranjeaza dresul, isi pune pantofii cu toc... Politia e Femeie! (Si ce femeie!) E suficient sa ridici camera spre "capul" ierarhiei pentru a vedea ca jandarmul poate fi sexy precum Merlene D. cind se-mbraca in barbat. Cu acest mic gag de-nceput, un foarte prost serial frantuzesc dovedeste ca a-nteles structuralismul - de vreme ce-l si aplica; intre o femeie si-o uniforma nu sint decit citeva semne in plus! Cit despre "trucul", arhirasuflat, al inlocuirii tobelor cu viorile, el nu face altceva decit sa umple urechile cu o prejudecata veche de cind lumea: chiar si atunci cind - vremurile obliga! - Femeia trebuie sa fie "tare la datorie", ea ramine (vorba Ginei Patrichi in "Cerul instelat deasupra noastra") "moale, moale, moale"... Dihotomie, cite timpenii nu se comit in numele tau.
A cincea editie a Premiilor Niki, desfasurata la Salonic la sfirsitul lunii octombrie, a fost o indiscutabila reusita manageriala. Cele trei femei de la "Wildscreen" din Bristol (Jane, Margaret si Sue) au fost, de fapt, eroinele editiei din acest an - trei albine harnice care-au trudit cit treizeci pentru ca Niki '97 sa fie un succes... Si a fost, cum spuneam, din punct de vedere al organizarii; nu si din punctul de vedere al filmelor vazute.
Dupa cele citeva zile-lumina de proiectii ale unor programe TV din mai toate tarile Uniunii Europene, privind ce s-a facut in ultimii trei ani (precedenta editie avusese loc in '94, la Lisabona), concluzia este in particular buna si in general proasta. In general vorbind, televiziunea e destul de proasta cam peste tot in Europa - daca ne referim strict la f
