Cezar PAUL-BADESCU Fac si eu parte din generatia care a crescut in atmosfera filmelor hollywoodiene de ani '50 si a urmaselor acestora. Filme in care sarutul, ridicat la rang de fetis, este punctul culminant al relatiei dintre un barbat si o femeie. Sarutul reprezinta dorinta ascunsa si arzatoare a fiecarui erou de film, spre el duc toate drumurile - asa cum riurile ajung inevitabil intr-o mare -, dincolo de el nu mai exista nimic. Sarutul este, pur si simplu, scopul existentei fiecarui personaj onest din filmele hollywoodiene, iar perechea fireasca a cuvintului "star" nu poate fi alta decit "kiss". Ca pentru mai toti adolescentii generatiei mele, si pentru mine sarutul reprezenta o grozavie. Din cite vedeam pe ecrane, trebuia sa fie un lucru foarte complicat, care nu se lasa prea lesne dedus din inlantuirea celor doua capete ce invadau imaginea. Singurul lucru cert era ca trebuie sa dureze cit mai mult, dar intrebarea se punea - ce faci in tot acest timp? Un film cehoslovac mi-a oferit un detaliu in plus: un tinar dezinhibat si-a luat la un moment dat peste picior amicul si i-a zis: "Tu nici macar nu stii ca trebuie sa-ti tii respiratia cind saruti". Aha! deci regula de baza, pe care trebuie s-o stie orice ageamiu, este cea cu tinutul respiratiei... - si astfel am mai progresat putin. Dar hotaritoare pentru initierea mea in aceasta taina a fost o carte. Spre deosebire de ceilalti adolescenti, eu ma puteam socoti un privilegiat: nu stiu prin ce intimplare, intre putinele carti ramase de la bunica mea se afla si un cod al bunelor maniere. Pe la paisprezece ani, am descoperit cartea, care arata jalnic - ingalbenita, fara coperti si incepind de la pagina 23 -, dar care avea niste titluri ce m-au facut sa o citesc cu sufletul la gura: "Cum face cineva cunostinta cu doamnele", "Cum trebuie sa se poarte cineva fata de o dama pentru a'si castiga iubriea ei", "Arta de