Vintila MIHAILESCU
"Vad" si acum primul zmeu care mi-a fost descris la inceputurile perindarilor mele prin Gorj, avand "50-55 cm, cam cat o butelie si cu o coada de foc de un metru jumate", zburand "peste podul de acolo, cam la vreo 200 de metri inaltime" si intrand in scorbura unui copac din apropiere, pe care ne-am dus, cu informatorul meu, sa-l pipaim. Dupa cum mi-a ramas in minte imaginea Raiului, mirosind a sarmale ca o bucatarie in ajun de Craciun, cu grupuri-grupuri de oameni, asezati pe neamuri, la iarba vesnic verde a lumii celeste.
Imi aduc aminte de toate acestea acum, poate pentru ca se apropie sarbatorile, nasterea Domnului, care "la tara" inseamna inca altceva. In "Gorjul profund", unde mi-am petrecut multi ani de teren, chiar Dumnezeu arata altfel. Altfel decat la oras sau in carti si altfel chiar decat la vecinii gorjenilor autohtoni (pamantenii ), pastori ardeleni veniti de peste munte (ungurenii ). Astfel, daca relatarile ungurenilor prezinta de regula un Dumnezeu biblic, vag folclorizat, imaginea pamantenilor este explicit aceea a unui Deus otiosus : "Dumnezeu l-a lasat pe Antihirst, Dumnezeu asisteaza; Ala e cu puterea". Aceasta concluzie este legata de mitul cosmogonic dualist pe care Mircea Eliade il considera a fi singurul autentic din sud-estul Europei, in care Dumnezeu si Diavolul sunt partasi la creatie si care este foarte des invocat de catre pamanteni: "Dracul e frate cu Dumnezeu. Amandoi au facut pamantul".
Acest statut "decazut" al divinitatii pare a se insoti cu statutul dubios si relativ marginal al slujitorilor acesteia. Astfel, preotii au, pentru populatia batrana a Gorjului, o serie de atribute de-a dreptul "samanice". Pe de o parte, ei sunt solicitati frecvent pentru a gasi leac la diferite "facaturi" si tot felul de boli, cazuri in care nu recurg la "exorcizari" si nu se rezuma la "Sfantul Maslu", c
