Ion Bogdan LEFTER

Dupa patru decenii si ceva de comunism, trecerea la un regim politic si economic democratic s-a dovedit dificila. Ia timp. O noua clasa de lideri si de administratori se formeaza greu. Inlocuirea unui intreg sistem legislativ e o operatiune sofisticata, foarte laborioasa. Mecanismele pietei libere, competitive se constituie si se regleaza treptat, impotriva unor mari inertii si a unor necrutatoare jocuri de interese. N-ai cum sa scapi rapid de o industrie nationala integral de stat si complet depasita tehnologic. Vechiul regim a lasat in urma o economie falimentara si o vistierie goala, care nu poate oferi peste noapte fonduri pentru dezvoltare, pentru modernizari, pentru retehnologizari. Nici la o agricultura moderna n-ai cum sa treci de pe o zi pe alta fara bani multi. Refacerea infrastructurilor unei tari intregi dureaza si - din nou - costa enorm. Si asa mai departe. Pe scurt: reforma politico-economica e un proces complicat si indelungat.

La prima vedere, s-ar fi putut face - in schimb - o rapida reforma in cimpul cultural, adica acolo unde libertatea de expresie, cistigata pe loc atunci cind regimul comunist s-a prabusit, e esentiala. De unde efervescenta presei de toate felurile si a pietei editoriale de dupa 1989, a discursurilor si initiativelor intelectuale. Ce-i drept, s-a vazut curind ca si aici e - de fapt - nevoie de bani, de o reforma institutionala care cere finantari si timp. Si de mentalitati noi care sa le disloce pe cele de pina mai an, inca active si abuzive. Pentru ca si in gingasa lume a ideilor si a creativitatii exista inertii si jocuri de interese cu mize foarte banoase, basca marile orgolii, marile iluzii ale supravietuirii in "eternitate". Ca sa nu cad in satira ori chiar - Doamne fereste! - in pamflet, sa spun doar, trecind peste detalii, ca, una peste alta, s-a dovedit ca nici la acest capitol