Trimisi in somaj ca urmare a concedierilor din toamna trecuta, acestia si-au deschis o sala cu jocuri pe calculatoare. Sase calculatoare, o sala de 4 pe 4 metri, o alta camera de locuit luata cu chirie, doua apartamente puse drept garantie, datorii de peste 80 milioane de lei, toate reprezinta afacerea singurului concediat, intors de la mina, care a reusit sa devina patron. Familia Cozianu a ajuns la mina din cauza unei repartitii guvernamentale. Eva Cozianu (33 ani), inginer geolog, a fost repartizata la Borsa in Maramures, desi taiase, initial, aceasta localitate dintre optiunile de pe lista. Dupa ce a lucrat un timp la fosta Uzina Metalurgica din Iasi, Eugen Cozianu (35 ani), inginer mecanic, a plecat si el la mina, linga sotie. Viata de miner, fie el si inginer, era foarte grea. Ea lucra in trei schimburi, in subteran, el lucra opt ore plus cit era nevoie, si de obicei era nevoie. Salariile erau destul de mari (1.650.000 lei brut, in august 1997) dar si munca pe masura. "Bani erau, dar atit cit sa poti trai decent. Noi avem si doi copii, de 4 si 6 ani, si nevoile lor cresc odata cu virsta. Puteam sa traim bine, dar nu puteam sa punem bani deoparte", spune Eva Cozianu. Cind a venit momentul disponibilizarilor, familia Cozianu era la mare. Dar deja incepusera sa se gindeasca la o intoarcere acasa. Copiii cresteau, iar singurele scoli mai bune erau la 150 km departare de Borsa. In plus, fata de anii 1988-1990, traiul intr-o zona miniera era din ce in ce mai greu. Lapte nu, apa calda nu, gaze nu, medici buni nu, profesori de scoala buni nu. Asa ca OG 22/1997 a insemnat un nou inceput pentru familie. Cu platile compensatorii (26 de milioane de lei), cu cei 8 milioane capatati din vinzarea apartamentului, sotii Cozianu s-au intors la Iasi unde au inceput sa caute oportunitati de afaceri. Birocratia, vrafurile de hirtoage ce trebuiau intocmite, studiul de fezabilitate,