Marius TUCA Padurea si "restituirea padurilor" Am inceput sa tresar, de pilda, ori de cite ori aud cuvintul padure. Fie ca aud versul cintat, pe vremuri, de grupul Phoenix, "Fata verde cu parul padure", fie ca intilnesc acest cuvint intr-o poezie - si poeziile in care cuvintul padure apare sint, la noi, foarte multe -, automat, de-o vreme, asadar, cind imi este dat sa aud acest cuvint, inchipuiti-va ca imi apare in fata figura parlamentarului Vasile Lupu, si nu pot sa nu ma gindesc, la fel de automat, la restituirea padurilor, la felul in care sint masacrati copacii, la batalia politica dusa, pina acum, in jurul padurii. Pot spune ca acest contact prelungit al meu, de noapte de noapte, cu oamenii politici romani a ajuns sa ma deformeze si sa-mi influenteze perceptia normala a lumii. Uneori, imi place sa ma cred poet si incerc sa scriu. Daca mi se intimpla sa imi vina sub condei cuvintul padure, gata, s-a zis, nu mai pot sa scriu nimic. "Reforma pe piine" Asa cum si piine, cuvintul, atit de banal, piine, a incetat sa mai aiba intelesul firesc pe care ar trebui sa-l aiba. Sigur, nici piinea nu prea mai are gust, dar de cind prim-ministrul Victor Ciorbea a pronuntat formula "reforma pe piine", piinea a capatat, pentru mine cel putin, un alt inteles. Automat, cind spui piine, te gindesti la "reforma pe piine". Nu stiu, insa, daca avem de-a face, in dezbaterile care anima spatiul nostru public, cu idei propriu-zise, fie ele si goale, fara fond, sau nu este vorba decit de cuvinte. Cred ca majoritatea lucrurilor care sint, in clipa de fata, pe buzele tuturor nu sint idei, ci doar cuvinte care nu acopera nici un fel de idee. "Capitalism" Facem pariu ca nici un politician roman nu stie ce inseamna capitalism - vorbesc de definitia pe care o gasim in dictionar, de o definitie acceptabila, in termeni accesibili tuturor. Noi extragem, cum spuneam, niste sabloane, si le fol