Gilda LAZAR Am acceptat provocarea lansata de Dilema, de a participa la alcatuirea unui numar despre vag, convinsa fiind din start ca insusi demersul intocmirii unei liste a ideilor, temelor sau notiunilor neclare care bintuie spatiul public romanesc va avea o finalitate nedefinita. Nedefinita tocmai prin lipsa de finalitate. Pentru ca inventarul unei asemenea liste s-ar putea intinde fie pe o jumatate de fila, fie pe citeva numere ale revistei, fara ca lista sau fiecare element al ei in parte sa fie lamurit, clarificat pe deplin, incheiat. Pentru orice filolog, primul impuls atunci cind se pune problema sensurilor unui cuvint sau ale unei sintagme este sa apeleze la dictionar, cautind o definitie cit mai comprehensibila. Prin definitie, insa, "vag", ca adjectiv, adesea adverbial, nu capata valente depline decit in relatie cu un substantiv sau verb. "Vag" este acel ceva "lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelamurit, nesigur, confuz". O metoda empirica de detectare a vagului, la indemina oricui; presupune lansarea unei intrebari simple: "cum vi se pare acest tablou (sondaj, program etc.)?". De regula, raspunsul se reduce la un singur cuvint - "interesant" - atit de vag, incit poate sa insemne orice sau nimic. O caracteristica rezultata in urma radiografierii vagului din realitatea politica, economica, sociala, culturala, morala este cronicizarea mecanicista. Mecanismul e simplu. 1. Se lanseaza cu emfaza o notiune importata dintr-o limba straina sau dezgropata dupa ani de uitare din fondul firesc de cuvinte al limbii romane. Un concept care suna bine - gen economie de piata - pe care prea putini, inclusiv promotorii lui cei mai infocati, il patrund pe deplin, cu toate ca, pentru o mina de initiati, numiti "specialisti" sau "profesionisti", sensul ideii este de la sine inteles, fara ca aceasta sa se traduca neaparat prin "clar". 2. Apoi, ideea