George PRUTEANU

Ceva nu e în ordine. Am suportat în tăcere ca de articolul meu, intitulat "Scandalul" Eminescu, din nr. 269 al Dilemei, să se atîrne o notiţă "redacţională", răutăcioasă şi cu flagrante ilogisme*. Am aplicat chiar principiul din articol: guarda e passa! Mi-am zis că nu merită să mă angrenez într-o polemică pe fleacuri.

Lucrurile însă se agravează. S-a ajuns, în numărul trecut (273) la situaţia, cu totul neobişnuită, ca eu, un colaborator constant de ani de zile, deţinătorul unei rubrici permanente, să fiu pur şi simplu insultat de un membru al redacţiei în coloanele revistei, fără ca redacţia să se distanţeze de acest gest măcar printr-o notiţă precum cea evocată mai sus. În asemenea condiţii, asupra colaborării mele în continuare cu Dilema se pogoară norii unor triste semne de întrebare.

Iată, în primul rînd, minciunile, jignitoare la adresa mea, din articolul intitulat Caractere. 1) "Articolele celor scandalizaţi de 'atacul mîrşav împotriva lui Eminescu'...". Aşa începe articolul, printre cei "scandalizaţi" fiind, chipurile, şi eu. Iată, însă, ce scriam eu: "Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că azi, în 1998, ele ar putea fi obiect de 'scandalizare' a opiniei literare". Iar dacă îl preţuiesc, ca poet şi ca ins cu demon lăuntric ardent, pe Adrian Păunescu, sunt departe de viziunea sa catastrofist-apocaliptică, după care răutăţile la adresa lui Eminescu ar face parte dintr-un fel de "scenariu", un fel de "cabală" ­ şi o spuneam încă din primul alineat al articolului meu. 2) Urmează subtitlul Intoleranţa şi nostalgia după totalitarism. Aceste ticăloşii m-ar caracteriza plenar, de vreme ce, scrie redactorul cu pricina, eu "nu permit diversitatea opiniilor nici măcar pe tărîmul gratuit al esteticului". A doua minciună. Nu "permit"? Iată ce scriam eu: "Ţinînd seama de caracterul lor