Mircea VASILESCU

Afacerea de contrabandă de pe Otopeni a ţinut în continuare afişul actualităţii şi îl va mai ţine în continuare. Problema, ca totdeauna în România, este cum. După confuzia din primele zile, instituţiile abilitate au reuşit să se trezească la realitate şi să acţioneze ceva mai limpede. Arestările care s-au făcut, în afară de faptul că au transformat telejurnalele în seriale poliţiste, ar trebui să reprezinte doar începutul. S-a afirmat că vor fi redeschise toate dosarele legate de contrabandă în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. S-a afirmat, de asemenea, că firele afacerii de la Otopeni duc mai sus, deci organele de anchetă sînt datoare să dovedească unde. În sfîrşit, trebuie limpezite implicaţiile politice ale afacerii, asupra cărora declaraţiile şi speculaţiile s-au ţinut lanţ: a fost sau n-a fost o încercare de compromitere a preşedintelui, sînt sau nu implicate unele partide în afacerile cu ţigări? Puse la un loc, toate aceste cerinţe par multe, prea multe pentru o democraţie atît de tînără şi pentru nişte instituţii atît de dezorientate (cum s-au arătat în primele momente). Dar, dacă vrem să ne îndreptăm spre o societate normală, un asemenea scandal ar trebui să devină momentul cel mai potrivit pentru a lumina cît mai multe dintre întunecatele căi ale economiei subterane.

Mari manevre

Deocamdată, însă, merită puţină atenţie, dincolo de cazul în sine, felul în care a fost mediatizat şi urmărit de opinia publică şi de societatea civilă. Datele unui sondaj par a demonstra că poporul nu mai e aşa uşor de minţit cu televizorul, pentru că se uită bine mersi la altceva, nu la ceea ce realizatorii telejurnalelor şi ai talk-show-urilor vor să impună ca principal eveniment. Ceea ce nu i-a împiedicat pe freneticii noştri tele-realizatori să întoarcă pe toate feţele dispariţia lui Truţulescu, speculaţiile şi