Mircea IORGULESCU
Cotidianul francez Le Figaro a republicat, în numărul de joi, 14 mai, patru articole de Raymond Aron apărute în urmă cu 30 de ani în paginile aceluiaşi ziar, al cărui editorialist era. Cele patru articole se referă, desigur, la "Mai '68", formulă prin care este desemnată ultima, dar şi cea mai ciudată şi mai controversată, dintre revoluţiile franceze; mă grăbesc să adaug că însăşi aplicarea termenului de revoluţie este departe de a fi acceptată de o majoritate semnificativă a cercetătorilor şi memorialiştilor, preferîndu-se fie imprecise formule neutre ("mişcări", "evenimente", "tulburări"), fie calificative dispreţuitoare ("bîlci", "caricatură", "farsă" etc.) . Fapt e, oricum, că Franţa de după "Mai '68' a fost o altă Franţă decît cea de pînă atunci...
Nu voi prezenta, însă, cele patru articole; ele pot fi de altfel citite şi în cel de al treilea volum, de curînd apărut, al antologiei editorialelor lui Raymond Aron din Le Figaro (Les Crises 65-77, ed. De Fallois, 1998), fiind chiar mai bine înţelese acolo, în contextul publicisticii lui din acei ani.
Raymond Aron a fost un adversar declarat şi militant al mişcărilor din Mai '68, el deplîngînd, între altele, ca pe o concesie laşă făcută studenţilor de o putere capitulardă, pînă şi dezavuarea de către primul-ministru a intervenţiei poliţiei la Sorbona. De altfel, cele patru articole au fost republicate acum pentru a se demonstra, după 30 de ani, că Raymond Aron nu s-a înşelat în aprecierile lui de atunci.
Există, într-unul dintre aceste articole, şi o curioasă referire la România. Nu e o întîmplare: între 14 şi 18 mai 1968, în timp ce la Paris puterea i se clătina, preşedintele Charles de Gaulle a făcut o vizită oficială în România. Mult, mult mai tîrziu, cineva avea să compare această vizită cu cea făcută de N. Ceauşescu în Iran, în decembrie '89... "Preşedintele
