Mircea VASILESCU
Pe scena politică românească, spiritele s-au încins din nou. (E cineva surprins?) Discursul fostului premier Victor Ciorbea, adiind a veche retorică de alianţă civică, putea stîrni din nou conflicte în coaliţia de guvernămînt. N-a reuşit. Din nou, fostul prim-ministru a dovedit (dacă mai era nevoie) că n-are fler politic: părînd a reveni în primul plan al politicii, a făcut-o stîngaci şi contraproductiv, expunîndu-se eventualelor interpretări în cheie morală (ranchiună, regretul după scaunul pierdut etc. interpretări simpliste, desigur, dar tocmai de aceea foarte posibile în electorat). Comentatorii s-au pronunţat, mai toţi, în termeni negativi asupra intervenţiei, dar Victor Ciorbea a continuat, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună, să-şi susţină opiniile şi în talk-show-urile la care a fost imediat invitat. Dincolo de intenţii, de jocuri din umbră, de lovituri şi contralovituri, rămîne un fapt politic: în PNŢCD, disciplinat şi monolitic pînă mai ieri, au ajuns furtunile care în alte partide au făcut ravagii mai demult.
Aripi şi reaşezări
E prea devreme pentru a vorbi de o scindare (chiar dacă unii comentatori au şi făcut-o). Cert este că ţărăniştii, pe care ideea de "opoziţie anticomunistă" îi ţinea atît de strîns uniţi, au eşuat în gestionarea puterii. Lipsiţi de flexibilitate şi nestăpînind îndeajuns tehnicile negocierii, ei au continuat să fie radicali în momente cînd abilitatea şi ştiinţa compromisului ar fi fost mult mai productive. Lipsit de o ţinută ideologică limpede, ezitînd între necesitatea unor reforme de tip liberal şi un populism structural de care nu poate scăpa cu nici un chip, PNŢCD riscă o cădere spectaculoasă dacă nu va reuşi să-şi impună o perspectivă ceva mai pragmatică asupra propriului rol politic. Previziunea premierului Radu Vasile, şi anume că România va avea în următoarea peri