"Indiferent cine a ocupat portofoliul de la Ministerul Turismului, analiza efectuata asupra acestui domeniu nu a trecut dincolo de usile propriului cabinet, considerindu-se ca singurul lucru ce lipseste turismului romanesc este o publicitate adecvata. Dar despre ce publicitate poate fi vorba, cind reprezentantii marilor agentii de turism veniti la fata locului pentru a verifica ofertele se intorc si recomanda celor dispusi sa se aventureze spre Romania sa-si ia de acasa pina si hirtie igienica. Turismul romanesc seamana cu un muribund caruia i s-au taiat pina si aparatele care il mai tineau in viata, are sicriul pregatit acasa, dar ii lipsesc doar coroanele de flori pentru inmormintare. Vara aceasta nu a facut decit sa confirme din plin faptul ca pina si noi ne-am scirbit de statiunile romanesti si ca, foarte probabil, la anul, «turisti» vor fi doar vacile si oile care vor paste printre ruinele hotelurilor". Un comentariu de Cristian Racu. Pe romanul de rind, concediul de odihna il arunca, de multa vreme, intr-o "perioada bizara". El coincidea cu mersul la mare sau la munte, de regula in aceeasi statiune ani la rind, si cu sacrificarea unor sume de bani destul de insemnate, in speranta recuperarii fizice si morale pentru inca un an de munca. Pe acest tabu comunist, care viza un turism masiv in zone bine determinate, s-au construit si statiunile romanesti. Statiunile semanau, aproape grotesc, cu niste uzine de mincat banii cetatenilor in schimbul unor servicii aflate la limita decentei. Singura chestiune care mai salva onoarea concediilor noastre de altadata era o oarecare senzatie de bizar pe care ti-o dadeau datorita faptului ca nu mai erai nevoit sa te supui acelorasi indeletniciri casnice care te pot scoate din sarite. Bazindu-se pe aceasta experinta inselatoare, care imbina preturile extrem de mici care atrageau turistii straini in cautarea unui concediu ieftin s