Femeie bonoma, oachesa, cu un piept abundent revarsat peste briu si cu palme muncite pe sapa, Maria Sandu-Ciucurel nu arata altfel decit alte taranci din satul Galbeni. Insa, cind incepe sa vorbeasca, te farmeca. Isi alege cu grija cuvintele si nu are nici umbra de accent moldovenesc, desi este moldoveanca get-beget. Vorbeste mult si repede, facind paranteze, strecurind cite o gluma si gesticulind fara economie. Este o femeie despre care s-a dus vestea ca il mosteneste pe Ion Creanga intr-ale povestitului. Talentul ei a inceput sa fie cunoscut abia acum, cind ea se afla in pragul a 54 de ani. "Scrisul este un fel de perfuzie, fara de care as muri" Am surprins-o ingrijind de nepoti prin curte, intr-o zi obisnuita de lucru. Este incintata si totodata suparata ca nu a stiut de venirea noastra, sa se fi pregatit, sa fi dereticat prin camerele mici, modeste, cu lut pe jos. In citeva minute ne-a pregatit locuri comode pentru a-i asculta povestea. A inceput sa scrie prin clasa a doua primara. La inceput poezii hazlii, epigrame si mici istorioare despre animale. "Scrisul este alinarea mea in ceasurile de necaz, este un fel de perfuzie, fara de care as muri" . Spune ca partea cea mai frumoasa a vietii ei a fost copilaria. "Am avut o copilarie extraordinara, ca in basme, cu un bunic hitru, cu barba alba. El mi-a spus primele povesti" . Cit a fost copil a incercat sa invete de toate, a citit tot ce i-a picat in mina, de la bibliotecile din Galbeni si din satele vecine. In paralel scria si participa la concursuri literare la radio sau la revistele pentru copii. A luat mai multe premii. A suferit enorm dupa ce a terminat sapte clase, fiindca parintii sai nu au mai avut bani ca sa o dea mai departe la scoala. Dar a devenit mai ambitioasa si mai dornica sa invete. Renunta la dulciuri si isi cumpara carti. Toate personajele sint autentice Cind s-a casatorit si i-au venit pe lume cei