FCM Poli Iasi a avut un meci greu simbata acasa cu Precizia Sacele. Jucind de multi ani impreuna, sacelenii arata ca o trupa foarte bine articulata, in care nu exista ucenici si maestri, fiecare jucator facindu-si treaba asa cum le cere excelentul meserias care este Marin Barbu. In astfel de conditii, resimtind inca lipsa de omogenitate, iesenii s-au chinuit pentru a obtine toate cele trei puncte, conditie sine qua non pentru pastrarea atit a sperantelor de marire dar si a lumii in jurul echipei. Per total Poli a avut o evolutie oscilanta, alternind perioadele bune si foarte bune cu cele lipsite de orizont si inspiratie. Asa cum a constatat si antrenorul oaspetilor, hibele iesenilor au fost vazute in principal din nou in aparare, acolo unde Rudac a continuat seria evolutiilor neconcludente, lipsa increderii in capacitatile sale fiind vizibila. Evolutia sa l-a dat peste cap si pe Petrache, care a aratat totusi in unele momente ca poate (re)deveni unul din stilpii apararii iesene. Drept urmare, portarul Stoian a avut destule emotii la debutul pe teren propriu, proaspatul goal-keeper iesean nedezamagind. Alaturi de incisivitatea virfurilor Bokor si Paun, si infiltrarile mijlocasilor saceleni au semanat deseori panica in defensiva gazdelor. Trecind la plusuri am constatat, poate pentru prima oara in ultima vreme, o excelenta putere de lupta, iesenii nedezarmind nici atunci cind sabia egalitatii se apropia amenintator de git, o data cu trecerea timpului. Poli a avut puterea de a uita repede de glontul care la 1-1 a suierat pe linga ureche, atunci cind oaspetii au ratat o imensa ocazie; a avut apoi puterea de a reveni din corzi si a nu capota cind, la rindul ei, a ratat citeva mari ocazii. Golul victoriei a insemnat de fapt o rasplata a daruirii chiar in conditiile in care nu toate piesele au rulat la turatia maxima. Astfel, alaturi de excelentele ruperi de ritm ale lui St