Odată cu venirea iernii s-a închis si sezonul simpozioanelor de creatie, al acestei formule speciale de management artistic, care este si una dintre cele mai interesante, mai dinamice si mai complexe ipostaze ale fenomenului plastic românesc. Si dacă România nu are încă un muzeu de artă contemporană adevărat, viu si reprezentativ, ea are în schimb, risipit pe o arie largă, un imens patrimoniu în care sînt stocate mai multe decenii de creatie neîntreruptă, în care se oglindeste o adevărată istorie a artei si din care se poate deduce o pasionantă istorie a "vremurilor". De altfel, însisi organizatorii multor simpozioane au legat explicit creatia sezonieră de ideea sporirii patrimoniului muzeistic de artă contemporană sau de aceea a initierii si constituirii unor sectii de-sine-stătătoare în cadrul unor muzee, deja existente, cu un profil mai larg. Simpozionul de la Sângiorz Băi, de pildă, este legat de proiectul unui Muzeu de Artă Comparată, simpozionul de la Tescani se regăseste în colectiile de artă contemporană ale Muzeului din Bacău, după cum un micro-muzeu sau, mai bine zis, o foarte pretioasă colectie de artă contemporană a fost creată, prin succesive editii de simpozion, în localitatea Topalu din jud. Constanta. Si lista ar putea continua. Cel mai tînăr simpozion de pictură, organizat la Alba Iulia special pentru constituirea unei sectii muzeale de artă contemporană, si-a încheiat, de putină vreme, prima sa editie. Initiat si coordonat de pictorul Alexandru Antonescu, presedintele filialei Alba a Uniunii Artistilor Plastici si sprijinit de Inspectoratul pentru Cultură, acest simpzoion s-a desfăsurat în localitatea Rimetea, în peisajul stîncos si auster al Apusenilor, si s-a finalizat, prin organizarea unei ample expozitii, în galeria U.A.P. din Alba Iulia. Ceea ce conferă, de la început, autoritate si credibilitate acestui simpozion nu este numai intentia e