Mircea VASILESCU
În plină grevă a minerilor, al căror ţel este în continuare acela de a veni la Bucureşti, puterea s-a văzut pusă la colţ de încă un scandal: cel declanşat de Corneliu Vadim Tudor în legătură cu pretinsa "relaţie nepotrivită" a preşedintelui Constantinescu. Nu este pentru prima dată cînd, în momentul în care urmează să se întîmple ceva semnificativ în sensul reformei, izbucnesc tensiuni, diversiuni şi manipulări ale opiniei publice. Dincolo de modul în care se vor încheia cele două conflicte, se desprind cîteva semnificaţii ale lor care arată că, în România, "viaţa în subteran" continuă să fie extrem de importantă.
Legături primejdioase
Minerii din Valea Jiului continuă să fie, pe toate planurile, victime. Nu numai ale restructurării industriei, dar şi ale "legendarului" lor lider, care a încetat de mult să le mai reprezinte interesele. În acest moment, ar fi spre binele minerilor ca minele, care nu le mai pot asigura un viitor, să fie închise, iar pentru ei să fie puse în aplicare programe alternative. Cei din Oltenia au căzut de acord cu guvernul tocmai în acest sens, luînd în discuţie exclusiv criterii economice şi sociale. Miron Cozma, în schimb, vrea discuţii cu premierul şi cu preşedintele, instigă la dezordine şi nu are în vedere, de fapt, nici un fel de soluţie pentru rezolvarea situaţiei ortacilor. Dimpotrivă. "Subteranele" în care acţionează liderul din Valea Jiului nu mai sînt de mult cele în care lucrează minerii: ele înseamnă manipulare, diversiune şi politizarea conflictului de muncă, aşa încît ceea ce ar trebui să fie exclusiv o reacţie (firească, pînă la un punct) de apărare a locului de muncă, a salariului, a condiţiei sociale, devine o luptă haiducească împotriva guvernului, avînd drept efect destabilizarea puterii şi inducerea ideii că în România nu se poate face reformă. Din 1991 încoace, între