Un visator aproape realist. Multi pastram in fundul sufletului satul natal sau al bunicilor ca pe o icoana nu tocmai inteleasa sau, ma rog, inteleasa cu mintea copilului, adica iubita. Unii ne jenam s-o recunoastem, altii o denigram cu buna stiinta, cei mai multi avem si argumente in conversatie, ca...
Un visator aproape realist
Multi pastram in fundul sufletului satul natal sau al bunicilor ca pe o icoana nu tocmai inteleasa sau, ma rog, inteleasa cu mintea copilului, adica iubita. Unii ne jenam s-o recunoastem, altii o denigram cu buna stiinta, cei mai multi avem si argumente in conversatie, ca "satul nu mai e ce a fost".
E drept ca la nivel statal nu exista programe coerente de lupta impotriva desertificarii satelor. Acolo unde, totusi, au loc infime repopulari, ele sint mai degraba solutii de supravietuire pentru familii care au esuat la oras. Si nu e greu azi sa esuezi la oras, daca ti se inchide fabrica. Dintre cei intorsi, unii mai entuziasti, altii mai de nevoie, putini, foarte putini reusesc sa fie cit de cit multumiti. Nici satul nu mai e ce a fost, nici ei nu mai au acele deprinderi necesare, nici un impuls de ajutor nu se face simtit. Un lucru e de notat, totusi: desi putine, exista si reusite.
O personalitate a societatii noastre civile care se incapatineaza sa vada aceasta mica parte plina a paharului este actorul Mircea Diaconu. Uneori lucid, alteori prizonier el insusi al acelei imagini semiidilice a copilariei la tara, omul nu oboseste sa pledeze pentru satul romanesc, pentru cele mai mici semne de revigorare, pentru un viitor al ruralitatii. De vreun an, face acest lucru la emisiunea de dimineata a Tvr 1 impreuna cu Doamna sa, actrita Diana Lupescu. Chiar daca emisiunea este sponsorizata de un producator de cafea, deci fara legatura directa cu productia agricola romaneasca, atmosfera familiala construita
