Asistam la o cadere accelerata, una cite una, a redutelor traditionale de putere economica si influenta politica ale PDSR si ale satelitilor sai conservatori. Romtelecom, BancPost, BCR, Bancorex, Petromidia, Dacia, Ductil, Vagoane Arad, Aro, zecile de lichidari aflate in curs, sutele de intreprinderi mici, mijlocii si anonime puse la bataie in fiecare judet intr-un ritm evident superior celui istoric de dupa 1991 formeaza primul front generator de schimbare profunda, de esenta si autogenerativa in Romania postcomunista. Aceasta schimbare va elimina apartenenta politica "prin definitie" a angajatilor la stat si va face imposibila stoarcerea averii publice prin firme capusa, prin intermediul sistemului bancar sau al diferitelor reglementari administrative. De asemenea, ar trebui sa genereze un sistem economic in care valoarea este atestata de competitie si protejata de caracterul sacru al proprietatii private. Schimbare al carei merit politic principal este, in cele din urma, de a lasa fara obiect un discurs care sa combine nationalismul economic cu apologia industriei de stat. Care, indiferent de culoarea viitoarei puteri de la Bucuresti, va atrage dupa sine o guvernare normala, dupa criteriile general acceptate ale discursului si practicii politice. Intreprinderi demne de inceputul secolului nu vor mai produce capital politic pe banii nostri, doar pentru ca sint ale noastre, colea, romanesti sadea si pentru ca a le inchide este "crima de dezindustrializare". Bancile nu vor mai primi ordin sa dea credite pentru voturi, nici sa sustina subventii mascate in preajma alegerilor. "Magia" politico-economica va fi vrind-nevrind inlocuita cu managementul financiar, a carui prima regula este "consuma, plateste; nu poti consuma ce nu-i al tau". De ce sa aiba, insa, loc de-abia acum aceste de- si restructurari de mari dimensiuni? Motivele pentru care ele nu au inceput, asa cum e