ÎNTR-UN articol publicat acum cîteva luni în "România literară" (nr. 38, 1998), "Dă-mi voie să-ti spun pe nume...", Ioana Pârvulescu observa absenta unor cercetări de sinteză asupra onomasticii în literatura română si propunea cîteva extrem de interesante repere istorice si tipologice pentru uzul fictional al numelor feminine, urmărind frecventa acestora, conotatiile sociale sau livresti, comentariile intertextuale, modificările formale. Domeniul onomasticii literare fiind împărtit de obicei între lingvistică si literatură, as vrea să adaug aici cîteva observatii care merg, cred, în aceeasi directie. Există la noi multe studii punctuale de onomastică literară, concentrate asupra unui text sau a unui autor; ele au însă nevoie de un cadru mai general - în care să fie schitate strategiile dominante (preferintele pentru numele realist sau pentru cel simbolic, descriptiv, evocativ etc.), si în care să apară chiar liste ale numelor la modă la un moment dat. Pentru ultima sinteză e utilă si existenta unui fond de contrast extraliterar, alcătuit din date statistice care să indice cît mai exact care au fost, în diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor născuti. La noi, o asemenea investigatie nu poate fi împinsă prea departe în timp, dar, cel putin pentru secolul actual, e realizabilă (există studii limitate la un sat sau la o zonă, dar, cel putin din cîte stiu eu pînă acum, nu si sinteze nationale). În realitatea imediată există nume la modă si nume desuete, generatii întregi purtînd, din motive estetice, magice, politice etc., semne onomastice distinctive. Oricum, ierarhia frecventei e cu sigurantă mai usor de stabilit în viată (pe baza registrelor de stare civilă) decît în literatură: e o imagine de cosmar cea a eventualelor armate de cercetători care ar încerca să înregistreze toate numele personajelor din toate cărtile publicate în, să zi