Zimbetul unei mame a carei unica fiica sufera de SIDA a fost inmormintat pentru totdeauna. Femeia care isi vede copilul stingindu-se putin cite putin nu a mai ris de mult. Nici ziua de 8 Martie, cind toate femeile ar trebui sa radieze de frumusete si bucurie nu este altceva decit inca o aminare a momentului cind va trebui sa se desparta pentru totdeauna de fetita careia i-a dat viata. Sufletul ei este sfisiat permanent de deznadejdea de a nu putea face nimic pentru faptura pe care o iubeste mai mult decit propria-i viata. Prin felul in care vorbeste despre fiica ei si modul in care lupta pentru fericirea ei ne-am dat seama ca aceasta femeie are un caracter construit din cel mai ales otel. Desi e de la tara, dintr-o comuna din judetul Vaslui, tinara care nu are cu mult peste 30 de ani s-a familiarizat repede cu toti termenii medicali. Invingind depresia nervoasa care aproape o doborise cind a aflat de boala fetitei sale, tinara mama vorbeste acum fluent despre ultimele tratamente impotriva bolii secolului XX, cum este numita SIDA. "Am simtit ca se crapa pamintul sub mine" Fetita, care in aceasta toamna va implini 9 ani, a fost sensibila de cind s-a nascut. Dupa prima luna de viata, cind "a pus" 1,2 kg, copilul s-a imbolnavit si a stat prin spitale, unde a facut perfuzii si injectii. Iar una i-a fost fatala. Timp de 5 ani, pina in 1996, nimeni nu a stiut ca fetita este bolnava. De pe 13 decembrie 1996, cind copilul a fost diagnosticat, a inceput calvarul. Si acum, desi au trecut 3 ani, cind isi aminteste de acea zi tinara mama incepe sa plinga: "Eram la Spitalul Sf. Maria din Iasi. Cind am vazut privirea plina de compasiune, mila, a doamnei profesor care mi-a spus ca fetita mea este seropozitiva, am simtit ca se crapa pamintul sub mine, ca se face o gaura mare si intru de tot. Doamna profesor a luat fetita din salon sa-i dea suc si ciocolata. Apoi, m-am trezit pe pat.