"Tara noastra va sustine cauza Romaniei in structurile europene si euroatlantice, pentru ca recunoaste efortul imens facut in aceasta directie de autoritatile de la Bucuresti". Nu, nu este o declaratie a liderului de la Casa Alba, nici a premierului german sau britanic, si nici a presedintelui Frantei. Este, cuvint cu cuvint, inceputul discursului pe care presedintele polonez, Alexander Kwasniewski, l-a tinut ieri in aula Universitatii Bucuresti, in timpul vizitei sale de doua zile in tara noastra. Daca acum aproape zece ani Romania si Polonia luau startul impreuna catre democratie si prosperitate economica, iata ca, intre timp, lucrurile s-au lamurit: Polonia ne priveste deja de sus, sfatos, si are tot dreptul sa o faca, neuitind chiar sa promita binevoitor ca ne va sustine cauza deoarece recunoaste ca ne straduim sa facem ceva, chiar daca deocamdata n-am reusit nimic. Din pacate, cu toata amaraciunea pe care o simtim in astfel de situatii, trebuie sa acceptam realitatea asa cum este si sa o judecam gindindu-ne la viitor. Peste sase zile, Polonia va fi membru cu drept de vot al Aliantei Nord-Atlantice, iar peste trei ani va deveni membru al Uniunii Europene. Deci, iata, date exacte, certitudini. In privinta Romaniei nu se stie nimic. Nici macar o certitudine de genul "peste 20 de ani vom fi cu siguranta membri in NATO sau in UE". Ca urmare, o relatie buna cu Polonia s-ar putea dovedi foarte eficace pe viitor. Problema care se pune este daca Romania va fi in stare sa intretina o astfel de relatie. Pentru ca aici nu este nevoie doar de zimbete si stringeri calduroase de mina. Balanta comerciala dintre Romania si Polonia a scazut dramatic de la an la an, ajungind, in 1998, la un nivel catastrofal pentru noi. Articole produse de economia poloneza, in afara de cartofi, mazare sau materii prime, deja nu mai sint accesibile romanilor pentru a fi importate. Multe dintre pro