Scriu cu o destul de mare întîrziere despre ultima carte de proză a suceveanului Ion Beldeanu, O dimineată pentru fiecare (Editura Cuvîntul Nostru, 1998). Comentînd altădată poezia sa, observam faptul că literatura lui Ion Beldeanu cultivă si explorează motivul literar al provinciei, în cea mai bună (si în cea mai productivă!) descendentă bacoviană. Prozele din cartea publicată în acest an confirmă: oameni obisnuiti, tipologii comune - albe -, nimic senzational decît, poate, omenescul lor (Doi plopi), tot ce pare "ciudat" se topeste imediat în banalitate, în cenusiu, în amorf, într-o pastă pe care încearcă s-o testeze un ochi expert ce stie să identifice proza, fictiunea, acolo unde pare a nu fi nimic (Înserare cu pesti); deseori, scenariul e astfel: "Păi să-ti spun eu, care stau în centru, ce mi se întîmplă, nu mai departe de duminică. Răsfoiam ziarele si abia atipisem cînd aud, asa, venind hăt de undeva, niste sunete ciudate; încă nu-mi dădeam seama ce-i, sunetele parcă se legau totusi între ele, si mă trezesc într-o cîntare săltăreată care crestea în intensitate. Cînd mă uit pe geam, ce să văd? O nuntă! Ei bine, prin mijlocul străzii se pendula o coloană de nuntasi zurbagii": peisaj (prea bine) cunoscut, "ciudătenii" care dispar, se neantizează în kitsch-ul (atît de semnificativ, însă!) al unei banale petreceri, dintre cele care fac deliciul oricărui gură-cască de pe strada principală, de lîngă Casa Căsătoriilor. Ion Beldeanu exploatează cu subtilitate contrastul "de cuplu" (Carolina si Anghel din Schimb de locuintă, cei doi din Melodrame suspendate), orice tensiune sfîrsind în comportamente si tipologii specifice unor situatii si medii provinciale (adică: banale, repetitive, dar nu mai putin greu de înteles, cu nebănuite - rămase în sugestie - resurse "fictionale"): "Nici nu vă dati seama cît de apăsătoare si monotonă poate fi existenta într-un tîrg