Alberto BevilaCqua s-a născut la Parma în 1934, si trăieste la Roma. A debutat în 1955 cu volumul de povestiri Praful pe iarbă; a urmat volumul de versuri Prietenia pierdută, apoi romanele: Un oras îndrăgostit (1962, republicat în 1970 într-o editie complet revizuită), Califul (1964), Ochiul pisicii (1968, Premiul Strega), Călătoria misterioasă (1972, Premiul Bancarella), Aventură umană (1974) si Tinerete scandaloasă (1978). Amintim si volumele de versuri Indignarea (1973) si Cruzimea (1975). A regizat patru filme: Califul (1971), Acest fel de dragoste (1972), Atentie la bufon (1975) si, recent, Trandafirii lui Danzica.

Fragmentul de mai jos face parte din romanul Călătoria misterioasă.

Cu o dulce violentă dl. Aghios se desprinse de sotia sa si porni cu pas grăbit, încercînd să se piardă în multimea care se înghesuia la iesirea din gară.

Trebuiau scurtate acele momente de adio care se prelungeau între cei doi soti bătrîni. Se aflau totusi în unul din acele locuri unde toti sunt grăbiti si nu au timp să-si privească vecinul, nici măcar pentru a rîde de el, dar dl. Aghios simtea cum i se naste în suflet tocmai vecinul care rîde. Mai mult, chiar el în întregime devenea acel vecin. Ce ciudat! Trebuia să se prefacă că simte o mare tristete pe care n-o încerca, fiind foarte bucuros si plin de sperantă si abia astepta să fie lăsat în pace si să se bucure de asta. De aceea alerga, ca să se sustragă cît mai curînd prefăcătoriilor. La ce bun atîtea discutii? Era adevărat că de multi ani nu s-a separat de nevastă-sa, dar o călătorie până la el acasă, la Trieste, unde ar fi venit si sotia lui peste două săptămîni, era un lucru de care nu merita să vorbească.

Totusi s-a vorbit despre asta mai multe zile si continuu. Hotărîrea a fost foarte greu de luat, tocmai pentru că amîndoi o doriseră si tot amîndoi, pentru