- interviu cu Aurel STORIN, secretar literar la Teatrul "Constantin Tănase" - Am aflat că, la împlinirea a 80 de ani de la înfiinţarea companiei "Cărăbuş" pregătiţi o monografie a Teatrului Constantin Tănase. Ce ştiţi mai mult despre genul revistei, după patru decenii de activitate în secretariatul literar al teatrului şi după o perioadă de intensă documentare pentru scrierea cărţii anunţate? Peste ceea ce acumulasem pînă atunci, parcurgerea unui material documentar vast mi-a adus însă şi unele surprize, care m-ar face mai reticent cu ştiinţa pe care mi-o atribuiţi în domeniu. Despre revistă se spune că "n-are timp" ­ e un gen care prinde sau nu, imediat, pe moment. Timp n-are, dar are istorie: putem s-o luăm de la 1872, de la spectacolul lui Matei Millo, cu "Apele de la Văcăreşti", unde, pe un oarecare pretext epic, actorul juca vreo 7 roluri, sau putem să urcăm în istoria primelor manifestări de divertisment consemnate pînă în vremea lui Şerban Cantcuzino Voievod, ceea ce dă altă durată fenomenului. "Apele de la Văcăreşti" plecau de la un aspect de strictă actualitate: în 1872, cu prilejul unor săpături la picioarele unui pod vechi se descoperiseră nişte izvoare feruginoase, cărora li se atribuiau miraculoase proprietăţi curative. Duminica, la Văcăreşti, sosind cu tramvaiul cu cai de la bariera Moşilor venea o seamă de lume, se plimba, locul tindea să devină un fel de Karlsbad românesc. Succesul apelor era discutabil, cel mult oxizii de fier înroşeau mustăţile distinşilor domni, dar succesul lui Millo a fost extraordinar. El avea atunci 60 de ani, vîrstă socotită ca destul de înaintată pe vremea aceea, însă, intră "în actualitate", cu o viteză i-am zice "americană", anticipînd impactul subiectului la public. După succesul bucureştean ­ joacă aproape 30 de spectacole, adevărat record ­ pleacă în turneu prin ţară, are public, şi, încurajat, reia "revista" în ma