- interviuri cu Stela POPESCU, Vasile MURARU, Nae LĂZĂRESCU, Biţu FĂLTICINEANU - Într-o perioadă de evoluţie a noţiunii de divertisment, o încercare de explicare a acesteia de către "greii" genului ni s-a părut necesară. Cu atît mai mult cu cît "clasicii" intervievaţi sînt în majoritate atît stele ale teatrului de revistă, cît şi ale spectacolelor radiofonice şi televizate de gen. Care este specificul divertismentului românesc? Biţu Fălticineanu: Divertismentul românesc a adus ca element nou textul. Din acest punct de vedere, Teatrul Tănase este unicat. Tănase a luat formula franţuzească de spectacol fastuos, de muzică şi dans şi i-a adăugat verbul, cuvîntul, cupletul oful cetăţeanului de pe stradă. Vasile Muraru: La noi, pe Dîmboviţa, genului francez i s-au adăugat sketch-ul, cupletul, monologul. Probabil că sîntem un popor căruia îi place bîrfa, îi place ca unul să rîdă de altul, să vadă că, pe scenă, e unul mai prost decît el. Nae Lăzărescu: Divertismentul românesc e unic. Nu e nici umorul negru englezesc, nici cel fără poantă, americănesc, de la Mark Twain încoace. Al nostru e haz de necaz. Ancorat în realitate. Stela Popescu: Publicul românesc s-a obişnuit să vină la teatru, în special la cel de revistă, cu dorinţa de a lua atitudine civică. Cum aţi ajuns actor/regizor de revistă şi promotor al divertismentului? Stela Popescu: După terminarea facultăţii şi repartiţia la Braşov, am fost selecţionată la revistă, de către George Voinescu, pictor scenograf. Am început să repet la un spectacol şi am rămas la revistă 7 ani. Vasile Muraru: Întîmplarea m-a aruncat spre teatru. Fostul director al teatrului, Nicolae Dinescu, m-a văzut într-un spectacol studenţesc şi a vrut să mă ia. Eu nu vroiam să fac teatru. De mic am vrut să fac film, de cînd aveam 5 ani şi a venit, la noi în sat (satul Doina, de lîngă Piatra Neamţ), caravana cu un film rusesc, un basm. De la