Daca vreti sa stiti cum arata niste copii cu adevarat nefericiti, treceti intr-o zi pe la Preventoriul TBC Deleni. Veti gasi aici 115 suflete macinate de rutina unor zile trase parca la indigo: scoala, masa, tratament, "cura de somn", meditatii, cina si televizor. Copiii au acelasi program, sint imbracati cu haine identice, dorm in paturi identice; pina si periutele cu care isi spala dintii si prosoapele cu care se sterg sint la fel. Dincolo de aceste aparente, veti descoperi ca fiecare isi traieste propria drama, diferita de a celorlalti. Cu greu iti poti imagina saracia lucie care s-a cuibarit intre zidurile superbului conac care a apartinut familiei princiare Ghica. Nimic nu mai aminteste de grandoarea castelului princiar; incaperile, odinioara luxoase, decorate cu gust, au fost transformate in saloane triste de spital, avind drept mobila paturi si noptiere de fier. Doar citeva prosoape colorate, insirate pe tabliile paturilor, invioreaza oarecum atmosfera. Saloanele sint impartite pe sectii, in care copiii sint repartizati in functie de virsta si sex. Cei mici stau cite doisprezece intr-o camera. Intr-o fosta sala de bal dorm cei mari, in douazeci si doua de paturi aliniate in citeva rinduri, pe toata suprafata camerei. Se considera privilegiati pentru ca au un televizor - e drept, alb-negru - in jurul caruia se pot aduna seara, pentru a se uita la TVR1, singurul program pe care il receptioneaza. In plus, au doua dulapuri urite, incuiate cu lacate, in care fetele mai marisoare isi pastreaza "toaletele" deosebite. La internare, fiecare copil primeste doua treninguri - unul colorat, pentru scoala, altul cenusiu pentru purtat -, pijama, chiloti, un maieu, sosete si ghete. Doar "veteranilor" li se permite sa imbrace si haine aduse de acasa. Nu toti copiii internati aici sint bolnavi de tuberculoza. Unii provin doar din medii infectate, si de aceea trebuie sa treaca p