Nu demult, a apărut o carte a d-nei Doina Jelea, în care este vorba si despre poetul Ion Caraion. Si s-au stârnit anumite discutii în jurul celui decedat la Lausanne. Prilej pentru un personaj deosebit de iritat să atace zeci si zeci de critici, filosofi, prozatori si poeti. Ce există în arhivele tării nu are nici o importantă pentru acest personaj, importantă este numai agitatia din capul domniei-sale.
Din păcate, ceea ce a apărut în Săptămâna din 1982 nu reprezintă pagini ale unui presupus jurnal al lui Ion Craion, cum îsi închipuie dl Paul Goma. Nu ar fi exclus ca nici măcar Eugen Barbu să nu fi stiut ce publica, deoarece Securitatea nu era obligată să-i comunice metodele ei de a tine niste oameni la mână. Probabil, directorul Săptămânii a primit niste xerografii din care au fost eliminate titulaturile si notatiile specifice ofiterilor care primeau notele informative ale colaboratorilor institutiei. Însă despre asta este vorba, despre două note informative, una referitoare la Monica Lovinescu si alta la Virgil Ierunca, nicidecum de un jurnal al unui om de litere.
Pe lângă un mare talent, Ion Caraion avea si un mic defect: era în permanentă terorizat de un imbold lăuntric irepresibil de a face rău celor ce i-au făcut numai bine. Ca informator al Securitătii, sub numele de cod Anatol si Artur, a scris niste pagini îngrozitoare despre Marin Preda, care, se stie, timp de peste un deceniu, i-a asigurat o prosperitate materială de invidiat. Din documente certe, rezultă că, în anii ^50, între două detentii, Ion Caraion a primit de la Monica Lovinescu si Virgil Ierunca pachete cu medicamente, îmbrăcăminte etc. Apoi, în anii ^60 si ^70, aceiasi au vorbit despre el doar de bine în emisiunile Europei Libere. Mai mult, se întelege că, în primăvara lui 1981, Virgil Ierunca i-a asigurat valuta de care avea nevoie ca să poată părăsi tara. Cu toa
