Propaganda anti-NATO in presa romaneasca a ajuns la cote alarmante. Daca la inceputul conflictului militar din Iugoslavia presa scrisa s-a abtinut sa se situeze de partea vreuneia din parti, preferind relatarea obiectiva si neutra, acum putem vorbi deja de o adevarata propaganda de razboi. Pentru a ne convinge de acest lucru e suficienta o analiza chiar si sumara a informatiilor vehiculate de doua din cele mai puternice si influente cotidiane din Romania. Elementele la care apeleaza acestea in reflectarea razboiului din Iugoslavia, elemente care fac parte din arsenalul clasic al propagandei de razboi, sint urmatoarele: exploatarea negativa a imaginii Celuilalt, a NATO, prin ridiculizare; stergerea memoriei prin omiterea faptelor si cifrelor care nu sustin imaginea dorita; utilizarea limbajului, a termenilor provocatori de emotii puternice; omisiunea, neprecizarea sursei de informatie, exploatarea unor simbolurilor cu conotatii religioase si fortarea subconstientului; promovarea prin antiteza a imaginii eroismului si vitejiei celui mic, adica a Serbiei, si a neputintei celuilalt; elemente de propaganda dura ("hard propaganda") prin descrierea verbala si vizuala a atrocitatilor comise de adversar; exploatarea tendentioasa si in exces a informatiilor care sugereaza slabirea solidaritatii tarilor care fac parte din NATO si inducerea unui sentiment de indoiala asupra credibilitatii informatiilor furnizate de aceasta. In numarul de ieri al unuia dintre cele doua mari cotidiane luate in discutie nu se scoate nici o vorba despre refugiatii albanezi (peste 300 000), in ciuda faptului ca e singura fateta a razboiului despre care exista informatii certe. Este ca si cum problema refugiatilor nici n-ar exista. Caz tipic de incercare de stergere a memoriei cititorului prin omiterea faptelor si cifrelor care nu convin imaginii dorite. In schimb, e exploatata la maximum o declaratie