Luni 5 aprilie, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra a avut loc un eveniment cu totul special, si nu doar editorial: o întîlnire cu asa supranumita "promotie de aur" prilejuită de editura DU Style si de Alta Victoria Dobre, autoarea substantialului volum intitulat chiar asa: Promotia de aur. Poate nu toată lumea stie ce ascunde formula asta. E vorba de clasa care a promovat Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică în anul 1956 si care era formată din: Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin, Draga Olteanu, Amza Pellea, Silvia Popovici, Dan Puican, Constantin Rautchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, dacă ar fi să cităm doar numele sonore. Cei mai multi au plecat după absolvire la Teatrul National din Craiova, atrasi ca un magnet de profesorul lor, regizorul Vlad Mugur, cu care au format o extraordinară echipă, deschizătoarea unui drum major pentru teatrul românesc. Interesant este si cu cine a lucrat în institut această generatie: A. Pop Martian, Moni Ghelerter, Ion Sahighian, Aura Buzescu, Beate Fredanov, Nicolae Băltăteanu, Costache Antoniu, rector pe vremea aceea, Vlad Mugur. Asistenti, lectori si preparatori erau Ion Cojar, Jenică Constantinescu, Zoe Anghel Stanca, Dina Cocea, Sorana Coroamă Stanca, Lucian Giurchescu. Fiecare nume de profesor sau absolvent este în sine o institutie, o puternică individualitate, o istorie. Alăturarea lor pare incredibilă. Hazard sau necesitate? Dincolo de valoare, de registrele diferite si complexe în care s-a remarcat si s-a impus, generatia ^56 a mai fost înzestrată cu o calitate, un fel de rara avis în teatru: prietenia. Rivalitatea pe scenă înseamnă de fapt competitie deschisă si onestă, generozitate, fair-play. Au jucat împreună de multe ori si au acceptat înfruntarea la rampă. Au stiut însă că valoarea partenerului este la fel de importantă ca cea pro