Mircea IORGULESCU Cîteva articole apărute săptămîna trecută în presa occidentală, în special în presa franceză, sugerează ori susţin de-a dreptul că tragedia iugoslavă ar fi provocat în România o ruptură între populaţie şi responsabilii politici ai ţării. În pofida atitudinii lipsite de echivoc a Guvernului, a Parlamentului şi a Preşedinţiei faţă de complexa criză din Iugoslavia, inima românilor bate totuşi alături de sîrbi aşa se pretindea, mai direct sau mai pe ocolite, în aceste articole, nici totuşi multe şi nici din cale afară de pătrunzătoare. Destinate mai curînd unui virtual cititor occidental standard, adică nu tocmai familiarizat cu geografia, istoria şi chiar cu harta politică a părţii răsăritene şi de sud a continentului, ele făceau simplificării inevitabilul rabat. Românii fiind, în cea mai mare parte, ortodocşi, explicaţia presupusei lor categorice fraternizări cu sîrbii era una comodă, la îndemînă. Şi nici nu era, de fapt, o explicaţie, ci o etichetă. Religia, în cazul de faţă creştinismul ortodox, ar surclasa şi chiar anihila orice alt mod de a simţi, gîndi, înţelege. Captivi ai ortodoxiei, românii nici nu ar avea, în definitiv, posibilitate de alegere. Şi aşa mai departe, într-o pseudo-logică înlănţuind clişeele şi prejudecăţile cu o agresivă, detestabilă frivolitate. Căci frivolitatea nu este neapărat simpatică, senină şi jucăuşă, există şi o frivolitate ce-şi trage pe chip masca severă a gravităţii imperturbabile şi a catastrofismului nesmintit. Nu am fi dat acestor cîteva articole mai multă atenţie decît merită, adică o simplă, nepăsătoare ridicare din umeri, dacă nu ar fi fost imediat preluate şi invocate în presa din România ca o confirmare de autoritate a unor proprii poziţii şi atitudini. Cu toate că, în realitate, acele articole din presa occidentală erau, mărturisit, chiar ecouri ale presei româneşti. Ceea ce, în bună logică, de acea