•In Statele Unite ale Americii, jurnalistii au jucat rolul de "pionieri" ai modernizarii. Intr-o societate predominant rurala si puritana - asa cum era societatea americana la sfirsitul secolului al XIX-lea - presa a fost poligonul de antrenament, scoala unde au invatat sa scrie si sa simta pulsul vremii lor multe din numele importante ale literaturii americane: Mark Twain, E.A.Poe, Walt Whitman, Stephen Crane etc. Aproape singurul reprezentant al culturii orasenesti americane, mediul boemei jurnalistice s-a dovedit a fi cel mai receptiv la marile provocari ale modernitatii, ziarele importind din Europa si punind in circulatie toate efervescentele idei care au stat la baza prosperitatii americane. De aceea, imaginea romantica si plina de energie a Americii inceputului de secol XX se identifica, in mare masura, cu silueta dinamica a ziaristului sau fotoreporterului (prezent, in imaginarul colectiv, in tandem cu "business-man"-ul american - un bortos chel, cu o tigara de foi intre dinti: regele cauciucurilor, al conservelor din carne de porc sau al pastei de dinti).
In epoca aceea, chiar si la noi, in Romania Mica, a fi ziarist nu era lucru de nimic. Respectul pentru aceasta indeletnicire era atit de marcat, incit visul oricarui politician roman era ca, dupa moarte, la sfirsitul necrologului, sa se afle, turnata in bronz, afirmatia: "A fost si un distins publicist". Amintiti-va, doar, de consideratia aratata "junelui studinte in Drept si publicist Rica Venturiano".
In Romania zilelor noastre, ziaristii nu sint respectati, sint temuti. Asa cum te temi de un ciine vagabond, cu parul zburlit si cu ochii injectati, care se apropie de tine miriind. Ti-e sila de el, ai vrea sa-i tragi un sut intre coaste, dar te gindesti ca, daca-l intariti, s-ar putea sa te muste. Si atunci cauti sa-l iei cu binisorul, sa-i toropesti intentiile agresive. Si il alint
