Oricine este născut din Dumnezeu

biruieste lumea.

(Ioan, 5.4)

Când, în februarie 1993, am avut fericirea de a fi primit, la Vatican, de Suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, pentru a-i înmâna volumul de Poeme pe care îl tradusesem si publicasem în limba română, imediat după evenimentele din 1989, îmi propusesem să-l întreb, fără prea mari ocolisuri, dacă realmente este român la origine. Audienta a fost destul de lungă pentru o asemenea ocazie (mai ales că se grăbiseră să îi trimită sau să-i înmâneze florilegiul respectiv -, asa cum aveam să aflu de la secretarul personal de atunci al Sfântului Părinte, Monseniorul Stanislaw Dziwisz, - altii, înaintea mea: reprezentantul apostolic din Bucuresti, nuntiul papal John Bukoviecki, Ambasada Poloniei în România, presedintele de atunci al României, Ministerul de Externe al Poloniei si chiar ambasadorul român la Roma, un oarecare Vierită, care îi înaintase Pontifului, cu titlu personal, volumul pe care îl expediasem prin intermediul unui subaltern de-al său spre Sfântul Scaun.).

În marea si coplesitoarea sa bunătate, bucurându-se că putem conversa în limba lui Mickiewicz, Sfântul Părinte s-a interesat, în primul rând, de mobilul care m-a determinat de a-i transpune creatiile literare în limba română, dovedind un interes cu totul aparte, atunci când a aflat că nu numai poemele respective le tradusesem, ci si o piesă de teatru, dragă inimii Sale: În fata magazinului bijutierului, prezentată de Postul de radio România Cultural în regia de mare tinută a lui C. Dinischiotu. Îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere că emotionanta convorbire s-a prelungit cu mult peste limitele acordate la intrare de monseniorul Dziwisz, azi Episcop, deoarece a trebuit să îi răspund Sfântului Părinte la o întrebare fluviu: - Ce se mai aude prin România noastră?

Sintagma astfel formu