Dupa toate aparentele, la noi, pozitiile celor care sustin atacurile NATO in Iugoslavia si a celor care militeaza pentru cauza sirba ramin ireconciliabile pentru ca sint continuarea confruntarii din ultimele doua secole dintre pro-occidentalism si autohtonism. Aceasta explicatie, evident sustenabila, este totusi marcata de un inconfort: in Romania prezenta prea putini sint aceia care se declara in mod explicit ca anti-occidentali. La o prima privire, abia de gasesti citiva autohtonisti sadea care sa se revendice de la nationalism, traditionalism, samanatorism, protocronism si alte "isme" neaose. La o privire mai atenta, gasesti o gloata de intelectuali, jurnalisti, politicieni imbarcati intr-un cal troian care zaboveste inca de dupa evenimentele din 1989 in tabara pro-occidentala. Cine sint acesti pro-occidentali de mucava? Exista mai multe categorii, ascunse sub diferite strategii discursive. Dezamagitii: cei care declara ca au crezut cindva in valorile occidentale, dar cu razboiul din Iugoslavia au suferit o teribila deceptie. Aristocratii: ecologisti culturali, se revendica de la vechea Europa, cea care nu a fost inca smintita de tentatiile corupatoare ale modernitatii. Puritanii: cei care cred in "adevaratele" principii ale Occidentului, pe care "tocmai vesticii le incalca de o vreme incoace". Nuantistii: sint circotasi, chitibusari, adica "pro-occidentali intr-un mod critic", declamind tautologic ca nu tot ce zboara in Occident se poate minca in Romania. Pacifistii: ieri mari sustinatori ai integrarii Romaniei in NATO, astazi oripilati de faptul ca o alianta militara actioneaza in conformitate cu natura sa. Neutralistii: chiar daca sustin integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, se delimiteaza de "capriciile" europenilor si susura smechereste ca "Romania ar trebui sa nu se bage". Mondenii: ei sint pro-occidentali in aceeasi masura in care sint descurcareti, pra