TIRANOZAURUL TITI ŞI PICTURILE RUPESTRE

* Culmea politicului corect în cărţile pentru copii: Titi e un tiranozaur (apărut la editura RAO, în seria "Cranţ-Cranţ") de care nimeni nu se mai sperie (nici măcar o libelulă). Rezolvarea se-ntrevede în regatul utilitarului (în buna tradiţie a seriei): Titi se hotărăşte să-şi folosească dinţii uriaşi (altfel, inutili) la spartul fructelor cu coajă. (I. P.)

* La întîlnirea cu cititorii Dilemei (cea de-a doua de la Galeria Craii de Curtea Veche) s-a emis o ipoteză cel puţin interesantă: boema (căci aceasta era tema dezbaterilor) a început odată cu picturile rupestre. (I. P.)

CENUŞA REVOLUŢIONARULUI DE MESERIE

* La zece minute după profeticul "sans fin" al Underground-ului, cu acea rupere în bucăţi a Iugoslaviei ritmată pe o sîrbă a lui Bregovic, citesc în Le Monde (11 iunie 1999) ­ ca într-un omagiu prompt şi pervers al realităţii adus geniului lui Kusturica ­ că o nepoată a lui Tito, Svetlana Broz, cardiologă din Belgrad, vrea să risipească pe Dunăre cenuşa bunicului ei, în timp ce un alt nepot, dramaturg la Zagreb, cere ca urna să fie înhumată în satul natal din Croaţia. (R. C.)

* După revoluţia din 1989, în vîltoarea evenimentelor, a ieşit în evidenţă un tip de om cu totul special: revoluţionarul de meserie. Om de iniţiativă, care mişcă istoria, el nu-şi găseşte locul într-o societate normală, este extremist de orice parte s-ar afla. Dacă este consilier prezidenţial, se poartă ca un golan, dacă a fost "golan" nu-şi uită niciodată frustrările de atunci. În emisiunea lui Dan Diaconescu, domnul Mirăieş, anchetat pentru evenimentele din iunie 1990, dă sfaturi pentru ţară: "trebuie să muncim cu toţii, asta e soluţia". Simplu, cum de nu ne-a venit şi nouă ideea!? Emanuel Valeriu, fostul duşman şi vechi comentator sportiv, îl faultează: "cît aţi muncit după revoluţie?". Răspuns: "Nu am vrut