Calatoria lui Eminescu in Transilvania. Textul pe care-l propun lecturii cititorilor nostri nu este nou. A fost redactat si apoi publicat in urma cu zece ani.
Textul pe care-l propun lecturii cititorilor nostri nu este nou. A fost redactat si apoi publicat in urma cu zece ani. M-as fi bucurat sa scriu ceva inedit cu prilejul comemorarii lui Eminescu, dar tema e grea, iar vremurile ragazului literar au trecut. De ce retiparesc acest text? In primul rand, pentru ca Eminescu este o mare iubire, generatoare de orizont sufletesc. In al doilea rand, pentru ca este pe mai departe un reper de identitate nationala, extrem de important in vacuumul moral pe care-l traim. In al treilea rand, pentru ca aniversarea celor 110 ani de la moartea poetului se consuma intr-o nota de minimalizare violenta si subversiva, care tinde sa-i striveasca imaginea. Intr-un moment dramatic, de criza a valorilor, asa cum este cel pe care-l traim, demolarea lui Eminescu este un gest periculos si iresponsabil. Ii rog, deci, pe cititorii revistei noastre sa considere paginile de fata drept un modest si minim omagiu fata de marele poet pe care il celebram. "Calatoria lui Eminescu in Transilvania" nu este un studiu de istorie literara, ci relatarea unei pagini cu totul deosebite din biografia poetului, relatarea unui miracol: la 16 ani, dupa o calatorie de aproape 1000 de kilometri, facuta pe jos, pentru a ajunge la Blaj (marele oras al luminilor), Eminescu a fost intampinat si aclamat ca un geniu. Vestea pornise in lume. Cu mult inainte de a fi scris marile sale poeme, iradierea sa exceptionala se propagase deja pe intreg teritoriul romanesc. Nu exista in toata biografia eminesciana o pagina mai frumoasa, mai luminoasa, ca intrarea in Blaj. A fost, in scurta si chinuita sa existenta, singurul lui triumf.
O pagina ciudata si captivanta in biografia lui Mihai Eminescu este calatori