Fundamentele României moderne au fost, incontestabil, create de Partidul Liberal. Desigur, partidul a fost înfiintat de-abia în 1875. Dar forme chiar coagulate de existentă de mai înainte si ele functionau activ în viata politică. Erau, cine ar putea-o contesta?, fruntasi ai revolutiei de la 1848 care, desi înfrîntă, îsi continuau activismul. Legatul pasoptist de a făuri o Românie unită n-a fost deloc uitat, apărat fiind cu o fortă persuasivă extraordinară. Ei, fostii pasoptisti, oameni politici de convingere liberală, au fost creatorii Unirii de la 1859, deopotrivă moldovenii si muntenii. Si tot lor li se datorează actul independentei tării din 1877, cînd Kogălniceanu, ministru de Externe în guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu, a declarat în Camera Deputatilor: "Suntem independenti. Suntem o natiune independentă." Ce-i drept, după reîntoarcerea din exil (si chiar în timpul acestuia) mai activi se vor dovedi a fi pasoptistii munteni. Cei mai activi dintre ei fiind gruparea constituită în jurul lui I.C. Brătianu si C.A.Rosetti. S-au remarcat în luptele pornite împotriva domnitorului Al. I. Cuza care, prin tendintele sale cezariste (după modelul lui Napoleon al III-lea) si-a atras dezaprobarea si a conservatorilor si a liberalilor constituiti în asa-numita monstruoasă coalitie, care a fortat abdicarea silită a domnitorului. Kogălniceanu i-a fost, dimpotrivă, aproape domnitorului pînă putin după înfăptuirea reformelor de la 2 mai 1864 (de fapt, o lovitură de stat). A mai rămas o vreme ca prim-ministru si ministru de Interne, cînd relatiile dintre cei doi oameni politici s-au răcit, domnitorul ajungînd să-l suspicioneze pe sfetnicul său că vrea să-i ia locul. S-au despărtit, desi Kogălniceanu n-a participat la preparativele pentru detronarea domnitorului. Fapt este că darurile de om politic ale lui Brătianu si radicalismul idealist al lui Rosetti, ajutati de alti