Nu-i totdeauna adevărat că, după cum se spune, "curiozitatea a omorît pisica". Există numeroase momente cînd mica felină, bănuită a fi un etalon al curiozităţii pururi treze, dă dovadă de o indiferenţă suverană; abia clipeşte dacă o chemăm şi chiar aflată la un pas distanţă nu-şi părăseşte tihna. De auzit ne-a auzit foarte bine, urechea sa, de cîteva ori mai fină decît a noastră, a înregistrat totul. Dar sătulă fiind, obosită de joacă şi ferită de primejdii în colţul unde s-a culcuşit, pisica n-are nici un interes propriu să intre în comunicare cu noi în acele momente: asta este explicaţia pe care ne-o dau specialiştii. Dacă interesul ţine de biologic şi e comun tuturor fiinţelor, de ce a căpătat atunci o faimă negativă, şi e privit adesea mai degrabă ca un defect, strict uman? Şi de ce ne-am obişnuit să credem că dacă cineva urmăreşte un interes pare suspect, pe cînd dacă dă dovadă de interes, înseamnă că e plin de rîvnă şi solicitudine devenind chiar dezinteresat - crescînd, astfel, în ochii noştri? Dar cel care spune că nu caută nici un folos pentru sine chiar n-are într-adevăr nici un interes? Adresăm întrebările noastre dnei Liliana Andronescu, directoare a Centrului social pentru copiii străzii "Sf. Macrina".

Noi construim poduri, nu ziduri Stimată doamnă Andronescu, de ce nu există nici o firmă la aşezămîntul social pe care-l conduceţi? Liliana Andronescu: Ne-am tot propus, dar n-am avut vreme să punem şi firmă pe casa unde ne găsim acum. Clădirea asta, care-i proprietatea Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din România, cînd am luat-o era o ruină; tot ce vedeţi că arată omeneşte aici a fost renovat aproape din temelii şi dat în folosinţă anul trecut. Centrul social pentru copiii străzii "Sf. Macrina", funcţionînd în cadrul Fundaţiei "Ajutor şi recuperare medico-socială a copiilor în dificultate", s-a înfiinţat în 1996. În acea perioadă, era un pro