Făcută sandvis între neasteptate, triste "oportunităti" externe si cronicizarea catastrofelor interne, administratia girată de dl Constantinescu se agită din ce în ce mai pre- sau prea electoral. Coalitia de guvernămînt simte deja în ceafă răsuflarea viitoarelor alegeri generale si prezidentiale si îsi răcorestre această frunte de dinapoi cu un burete înmuiat în apă de ploaie. Orbecăiala cuprinde întreg spectrul politic si, de la interpretarea amuzantă a datelor unor sondaje, la repozitionarea voturilor în parlament, mai totul ne invită să întelegem că, dacă unii n-au avut parte de rîvnitele alegeri anticipate, mai toată suflarea politică pare a trăi frenezia unor alegeri precipitate.

În urmă cu cîtiva ani, referindu-se la unele impasuri ale tărănistilor români, un lider european al crestin-democratiei în care se exersează fără mari progrese PNTCD-ul afirma că problema fundamentală a partidului condus de dl Ion Diaconescu ar fi comunicarea. Mi-am îngăduit să spun încă de pe atunci că avem de-a face cu un diagnostic gresit. PNTCD-ul nu se află în criză de comunicare, pur si simplu nu prea mai are ce să comunice. Partidul condus încă de triumviratul Diaconescu-Tepelea-Galbeni se va fi aflînd încă la putere, dar vlaga lui se face simtită mai degrabă în comiterea de erori de toate mărimile, decît în stiinta de a conduce treburile tării. Evident, artificiile nu lipsesc, numai că nu poti face politică, la nesfîrsit, prin împăturirea dlui Vasile Lupu în kilometri de ie si itari, peste care tragi un chimir de lungimea Ecuatorului si de lătimea buzelor dlui Lis. Cum a devenit rutină să-l vezi pe dl Remus Opris comentînd iritat tot ce nu sună la fel de strident ca mustiucul ce i-a fost încredintat.

Dl Radu Vasile, acest tărănist de nesfîrsite tranzitii, al cărui ghiul depus în seiful Băncii Nationale inspiră încredere investitorilor strategici în rez