Democratia românească a existat!
Aparitia cărtii lui Z. Ornea, Glose despre altădată, a fost precedată de zvonul că în cuprinsul ei autorul distruge amintirea frumoasă pe care o avem multi dintre noi (este vorba, bineînteles, de o amintire culturală) în legătură cu perioada dintre cele două războaie mondiale. Însusi prefatatorul cărtii, Dan-Silviu Boerescu, ne previne că "Glose-le despre altădată ale lui Z. Ornea lasă prea putine iluzii despre mândra lume veche, transformând România interbelică într-o oglindă crudă a unui prezent ce reverberează deja în viitor." Nici vorbă de asa ceva! În realitate, cunoscutul istoric literar - care poate fi oricând, fără efort, si istoric - nu face decât să steargă praful de pe tabloul vietii politice interbelice, ale cărui culori îsi recapătă astfel prospetimea.
În capitolul Parlamentarismul românesc, un mit în discutie (publicat initial, sub formă de serial, în revista Dilema), mitul respectiv chiar este pus în discutie, si nu contestat. Z. Ornea reconstituie, sub forma unei istorisiri captivante, cu zeci de personaje, functionarea mecanismului democratiei românesti - Guvern-Rege-Parlament - începând cu primele alegeri pe baza votului universal, din noiembrie 1919 si încheind cu instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, în februarie 1938. Principala observatie critică formulată de autor este aceea că în România guvernele (ca organizatoare ale alegerilor) au făcut de obicei parlamentele si nu invers. Iar lucrurile chiar asa s-au petrecut, dacă judecăm după fapte. Tot Z. Ornea este însă cel care, cu un remarcabil simt al proportiei, afirmă explicit că democratia românească a existat si nu reprezintă doar o proiectie în trecut a aspiratiilor noastre:
"Din acest sistem al consultărilor electorale, mereu uzând de aceleasi mijloace vexatorii si falsificatoare, ar reiesi absenta dimensiunii democ
