Ani de zile, ca redactor-şef adjunct la Radio, aţi organizat "transmisia în direct, din Piaţa Aviatorilor, a demonstraţiei de 23 august". Ce mai rămînea direct, adică autentic, netrucat, într-o transmisie minuţios pregătită dinainte în redacţie şi vizată de "foruri"? Demonstraţia de 23 august era un mare spectacol. Noi făceam transmisia conformîndu-ne regulilor unui spectacol a cărui derulare o cunoşteam bine în prealabil. Ni se trimitea din timp un desfăşurător al manifestaţiei: pe sectoare, pe întreprinderi, pe coloane, urmărit precis cînd alcătuiam textul emisiunii festive. Bineînţeles că lucrurile nu rămîneau aşa. Textul era totdeauna dat peste cap de fluxul demonstraţiei din piaţă. Pe teren, unele coloane treceau înaintea altora, se amestecau, ieşeau din desfăşurător. Reporterii noştri, aflaţi pe traseu, telefonau îndată la turnul de transmisie. Făceam imediat modificările de rigoare, ca pe o hartă. "Fiţi atenţi, că a intrat Danubiana. Scoate-i pe ăia de dinainte. Bagă acuma în locul lor Danubiana". Pregăteam urgent crainicul pentru textul respectiv, ca să fim pe fază. Ne adaptam la "faţa locului", aşa cum se schimba ea, pe parcurs. În acest caz, autentică era mai mult abilitatea tehnică. Dar chiar direct, însemnînd încărcat de adevăr, aţi fi putut transmite vreun 23 august vreodată? Da, cel din 1968 aşa a fost transmis. Atunci ne-am făcut meseria. Atunci am fost ziarişti în toată puterea cuvîntului. Începusem din 21 august, cu transmisia făcută din faţa CC-ului, de la adunarea populară de protest faţă de invadarea Cehoslovaciei. Eram cu Tică Brateş, prezenţi cu microfonul printre oamenii care se spunea că s-au strîns acolo spontan. Mie nu-mi venea să cred că veniseră chiar spontan, fiindcă aveau deja lozinci, gen "sprijinim politica P.C.R. faţă de Cehoslovacia". De unde se ştia ce-o să spună Ceauşescu la miting? E drept, o asemenea lozincă nu afirma nimi