Într-un timp, cînd aveam insomnii, mă uitam la dezbaterile despre reformă si restructurare organizate de Televiziunea română. Programate la ore cînd spiritul reformator atipeste, aceste emisiuni semănau oarecum cu serialele tv. în care se întîmplă de toate, dar nu si moartea protagonistilor. Văzute la televizor, reforma si restructurarea erau două personaje zburdalnice care scăpau din cele mai îngrozitoare situatii, desi în viata de toate zilele ambele s-au aflat, ani de-a rîndul, într-un soi de moarte clinică.
Însă în vreme ce la TVR se croiau planuri grandioase pentru reforma si restructurarea altora, fiecare dintre directorii interimari ai acestei institutii bugetare a făcut angajări, si nu putine, ignorînd cele mai elementare reguli ale reformei despre care se băteau aici multe mii de hectolitri de apă în piuă.
Dacă în TVR s-ar face o analiză a politicii "manageriale" din '90 încoace s-ar ajunge, sînt sigur, la similitudini neplăcute cu o sumedenie de alte institutii si întreprinderi bugetare care au dat faliment sau au ajuns cu ambele picioare în groapă în ultimii ani.
Acum, în această institutie s-a ajuns la acelasi tip de restructurare silită si dureroasă prin care au trecut si trec nenumărate întreprinderi care consumă mai mult decît produc. Concedierile sînt pretul pe care trebuie să-l plătească noua conducere a TVR, legalizată de parlament. Ceea ce, bineînteles, îi scapă de răspundere pe toti generosii directori interimari care au umplut televiziunea cu mult peste poate, transformînd, treptat această institutie mijlocitoare de transparentă într-un viespar de intrigi, nemultumiri, temeri si, ca rezultat final, de concurentă pe sub usă.
Dacă în TVR s-ar fi respectat măcar regula concursului de proiecte si dacă s-ar fi adoptat, la timpul potrivit o minimă selectie pornind de aici nu s-ar fi ajuns în situatia nefericită de azi cînd d