Festivalul adeziunilor fara frontiere, ale tuturor «oamenilor muncii» militare, impotriva condamnarii nedrepte a doi generali romani, acuzati, cu martori si acte in regula, de implicare directa in represiunea miscarii anticomuniste din Timisoara, a atins o frecventa demna de ciclul "cincinalul in patru ani". Militari de intreg cuprinsul tarii sint, sau cel putin asa par potrivit comunicatelor MApN, ingrijorati la maximum ca ar putea fi trasi la raspundere daca indeplinesc si ei niste ordine de genul celor puse in practica la Timisoara de Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac. Perspectiva ii ingrijoreaza si pe multi dintre politicienii de pe Dimbovita, in mod nu tocmai paradoxal, chiar pe aceia care au fost suspectati ca au profitat de miscarea populara din decembrie '89. In fond, ce au facut Stanculescu si Chitac atit de grav? Interpretind plini de zel niste ordine ale comandantului suprem al Armatei, Nicolae Ceausescu, au provocat, indirect, moartea citorva zeci de persoane si ranirea altor citeva sute. Mindru bilant. Mai mult, martori audiati in proces au afirmat chiar ca l-au vazut pe Chitac tragind personal in multime. Stanculescu si Chitac sint acoperiti din punct de vedere legal, se argumenteaza, si, in plus, era zapaceala mare si au crezut ca tara este atacata de straini. In lumina acestei expuneri de motive, probabil ca "avocatii" lui Stanculescu si Chitac condamna cu vehementa, in sinea lor, nu public, ca nu ar fi "de bine", si condamnarea bietilor lideri nazisti care i-au indeplinit ordinele lui Hitler. Nazistii au executat si ei ordine, deci, respectind firul logicii, Tribunalul de la Nuremberg a comis o nedreptate strigatoare la cer condamnindu-i. Apoi, in fine, lipsiti de informatii corecte, labilitatea Securitatii fiind o stare de fapt celebra in Romania, Stanculescu si Chitac, prezenti personal la Timisoara, i-au confundat pe protestatarii din s