Spune un copil de numai treisprezece ani si jumatate Stefan Andrei, un baietel de numai 13 ani si jumatate, a venit la redactia ziarului nostru pentru a ne povesti drama pe care o traieste de mai bine de trei ani si jumatate. Pe cind avea doar 10 ani, Stefan a fost nevoit sa plece de acasa, datorita faptului ca tatal sau il batea iar situatia financiara a familiei era dezastruoasa. "Parintii mei nu lucreaza nicaieri. Pe linga mine, mai au de crescut inca trei copii, toti mici. Eu sint din prima casatorie a tatalui si, desi mama mea vitrega, Niculina Bratu, ma iubeste, tata ma batea tot timpul si ma trimitea la cersit prin comuna. Ei nu locuiesc in Braila ci in Chiscani", ne-a spus Stefan Andrei. Gonit si abandonat de parinti, Stefan s-a trezit aruncat in strada si nevoit sa-si ia viata in propriile miini, la o virsta la care alti copii mai ascultau inca povestile bunicilor. Intrat in rindul copiilor strazii, Stefan isi traieste copilaria intr-un mod pe care nu il doreste nici celui mai mare dusman al lui. "De trei ani dorm prin scarile blocurilor si prin gara. Muncesc pe la diferiti patroni pentru 5 sau 10.000 de lei pe zi. Le car navete de sticle, marfa, le mai spal masinile. String banii toata saptamina si simbata, cumpar cartofi, ceapa, vinete si le duc acasa la ai mei. Sincer sa fiu, nici macar nu stiu cum ii cheama pe ceilalti frati. Ultima data cind am fost la Chiscani si am dus mincare, tata m-a batut si dupa aceea s-a dus in comuna si a vindut ceapa si ardeii. Mama a plins si s-a rugat de el sa lase mincarea insa el a refuzat", povesteste, cu tristete, baietelul. Pentru ca este un copil inimos, Stefan, desi este doar o farima de om, ingrijeste doua batrine pe care le-a gasit pe strada cersind. "Mi s-a facut mila de ele cind le-am vazut. Una dintre ele este oarba iar cealalta nu poate merge prea bine. Ma duc zilnic si le spal, le duc cite un pachet de biscuiti