Cred ca pentru unii dintre noi, septembrie este cea mai frumoasa luna din an care se potriveste Iasului. Ba chiar intregii Moldove. Dar Iasului, intr-un mod cu totul special. Si m-as bucura ca cei care gandesc asa sa fie cat mai multi. Paradoxal, septembrie este luna inceputurilor, desi naturii ii aduce primii fiori ai ascunderii, ai pierderii. Celor de aici le aduce vremea dulceaga a zilelor respirabile, dupa-amiezi linistite, dimineti increzatoare. in septembrie e un pic mai bine. Iar orasul respira din ce in ce mai puternic. Chiar in aceste zile, a crescut brusc animatia din strada, Copoul a reanceput sa pulseze si au poposit la Iasi tinerii, oricand ascunzand optimismul, sa-si inceapa viata. Adevarata viata, cea pentru care merita sa faci sacrificii. Catedralele culturii - am numit aici universitatile - isi trag seva prin radacinile intinse pe toate dealurile Moldovei. Vine la lucru schimbul de maine, de poimaine al Iasului. inca asteptand cu obrajii emotionati subiectele si raspunsurile, tinerii acestia iti ofera un spectacol minunat, destul de curat si sincer ca sa crezi ca mai poti avea incredere in tine. E in toate acestea o continuitate spirituala cere nu poate fi intrerupta, oricat ar vrea cineva sa se intample. Curiozitatea si aspiratiile spirituale ale fiecaruia dintre noi nu pot fi guvernate de nici o alta persoana sau instanta. Ma gandesc cum se fac aceste sacrificii, in vremurile tulburi pe care le traversam, cum se renunta la atatea pentru un loc in salile de curs. Tinerii care au impanzit zilele acestea strazile orasului vin cu cele mai superbe idealuri, cu gandul ca Iasul le va deschide portile luminii, cu speranta ca vor ramane aici pentru totdeauna, dupa ce fac primii pasi prin parcurile intrate deja in jocul de culori al toamnei. Va trece putin timp ca ei sa vada ca nu e chiar asa, ca sunt multe de trecut si de indurat intr-un mare oras uni