Apropierea perioadei electorale va genera, cu siguranta, dezbateri aprinse pe tema rostului si rolului statului in societatea romaneasca. Recent, chiar premierul Radu Vasile s-a pronuntat pentru o accelerare a reformei institutionale. E o intreprindere poate chiar mai grea decit reforma economica, mai ales intr-un stat sarac. Daca intreprinderile pot fi vindute, gestiunea acestora trecind din grija statului in cea a unor grupuri private, este sensibil mai complicat sa reasezi in organigrame logice, mai restrinse si rezonabil de eficiente sute de mii de oameni care apartin categoriei functionarilor publici. Ei constituie o retea de interese bine inchegate, la diverse nivele, aparatul operational care face sa functioneze sau sa blocheze mecanismele statului. Decizia privind functiunile, dimensiunea si, in ultima instanta, rolul acestui aparat va fi una dintre mizele politice majore in confruntarea electorala de anul viitor. Se va discuta despre cei 15.000 de specialisti promisi de CDR in 1996, despre coruptia si birocratia PNT-CD sau PDSR, dupa caz. In principiu, PDSR doreste un stat puternic, interventionist. Premisa de plecare este aceea ca Executivul si tot ceea ce inseamna administratie de stat trebuie sa aiba un rol important intr-o perioada de tranzitie, inclusiv in economie. De altfel, cu prilejul recentelor dezbateri ale Clubului de la Roma, organizate la Bucuresti, Ion Iliescu atragea atentia asupra pericolului ca actualele tendinte de globalizare sa diminueze capacitatea factorilor interni de a interveni in economie. De partea cealalta, conceptia actualei coalitii in aceasta chestiune este mai putin clara. In schimb, performanta ei in gestiunea treburilor publice a fost de multe ori sub orice critica. Desi in anumite ministere sau in alte institutii guvernamentale - Ministerul de Externe e unul dintre putinele exemple fericite - s-a trecut la o restructurare