•Este greu de spus ce incearca ministrul Ion Caramitru prin repetatele tentative de demisie din functie, dar este usor de vazut ca argumentul cu lipsa banilor din spatiul culturii autohtone este pe deplin justificat. Ce-i drept, Ion Caramitru este unul din ministri longevivi ai perioadei de dupa '96, si dupa cum spune Constantinescu, chiar cu rezultate, in ciuda conditiilor de maxima austeritate, pe care mai ales cultura le suporta. Dar lui Caramitru i-a fost greu, poate chiar ii mai este, cand s-a dumirit, prin '97 ca nu doar teatrul si Uniter-ul compun cultura romana; atunci cand s-a apucat sa gestioneze un patrimoniu in ruina, ce n-a fost niciodata o prioritate pentru vreuna dintre puterile ce s-au succedat, cu toate ca despre destin cultural vorbesc toti politrucii.
Cred, insa, ca gestul lui Caramitru, de a ameninta cu demisia, pentru ca rectificarea de buget i-a fost defavorabila, ascunde si un alt aspect, discutat in ultima vreme, dar nu foarte pe fata. Ion Caramitru si-a depus anul acesta candidatura pentru functia de director general al UNESCO, data fiind incheierea de mandat a cunoscutului Federico Mayor. Alti opt candidati, printre care profesori, academicieni si artisti de pe mapamond, asteapta acest important post mondial. Pentru ca este vorba de o concurenta deosebita, unii dintre candidati fiind sustinuti direct de catre marile puteri ale lumii, Ion Caramitru se straduieste sa le arate celor care vor decide pentru UNESCO cam cat de ferm si de bine intentionat este dumnealui cand este vorba despre destinul culturii, oricare ar fi ea. Ion Caramitru a fortat astfel mana guvernului, pentru a mai obtine niste bani, in vederea finalizarii unor obiective importante, si mai ales a celor care sunt prioritare pentru anul 2000. Trebuie amintit aici proiectul "Eminescu 2000", pe care ministrul Culturii il doreste de nivel international, chiar sub
