Înversunarea cu care o parte a lumii politice si din cea a presei atacă tot ce are legătură cu fostul suveran al României pare, la prima vedere, exagerată. Monarhistii autohtoni sînt putini, chiar tot mai putini, iar regele Mihai e deja o persoană care se întoarce în România ori de cîte ori doreste, fără ca aparitiile sale să pună în primejdie echilibrul politic autohton. Si totusi acest subiect continuă să rămînă sensibil, ori de cîte ori regele iese din tipicul vizitelor nevinovate sau cînd în familia regală apare o noutate oarecare. Desemnarea printesei Margareta drept viitoarea sefă a casei regale a stîrnit o adevărată isterie printre politicienii care apără republicanismul la noi. Cu acest prilej s-a dovedit că monarhismul unor persoane care ocupă functii importante în stat e mai degrabă un hobby decît o vocatie. Primirile în România ale fostului suveran n-au fost, după ultimele alegeri, mai spectaculoase decît dacă ele ar fi avut loc în timpul presedintiei lui Ion Iliescu. Deosebirea e că actualul presedinte s-a întîlnit cu fostul suveran, la Cotroceni, dar, pe de altă parte, pe vremea cînd venirea regelui în România era un soi de fruct oprit, alta era audienta vizitelor sale în tară.

Iată că fostul suveran si-a revendicat cîteva proprietăti de familie în tara în care s-a născut. Nu proprietăti din domeniul coroanei care acum fac parte din domeniul statului, ci, exclusiv, proprietăti apartinînd pur si simplu familiei regale. Mai pe înteles, dacă în România acestor ani reprezentantii statului ar lua hotărîrea ca tot ceea ce tine de presedintie să fie nationalizat, asta n-ar trebui să aibă nici o legătură cu imobilele cumpărate în nume propriu de vreunul dintre fostii presedinti ai României, după 1990. Si totusi, încercarea regelui Mihai de a recupera un bun de familie e politizată si mediatizată ca un fel de actiune atentînd la